Acum mulți mulți ani, oamenii au văzut că au dinți. Au mai văzut și că cine are dinți mai mult timp, poate mânca mai bine, și deci trăiește mai mult.
Ei nu făceau prea multe mofturi la mâncare, adevărata dietă PALEO era cam așa: fructe, semințe, rădăcini, oportunistic miere sau carne, iar când nu găseau ceva mai acătării se mulțumeau și cu iarbă, diverse chestii care mișunau prin iarbă sau diverse chestii care creșteau din iarbă. Adică masă lemnoasă masticabilă: diverse crenguțe, frunze și scoarță de copaci.
Unul din ei a realizat că oamenii care mâncau anumite lemne aveau dinții mai curați decât ceilalți. Și nu numai că erau mai curați, dar se și stricau mai rar. Totuși, să mesteci crengi e destul de greu. Așa că au trecut la nivelul următor – le mestecau până arătau cam ca în poza de mai sus și le păstrau mai apoi pentru a-și curăța dinții cu ele.
Tocmai inventaseră periuțele de dinți și odată cu ele, igiena și profilaxia dentară.
0 comments on “O mică istorie (alternativă) a stomatologiei.(I)”